Calea Rahovei/ Str. Justiției nr. 55 (azi ruinată)
Înființată în 1843, probabil din 1871 în sediul
actual.
1895 ing. M. Anatoly
1912 casa directorului: I. Călugăreanu
1930 arh. Statie Ciortan
Povestea marii vornicese Elisabeta Ştirbey (1805-1874), devenită doamnă a Ţării Româneşti, este una dintre cele mai puţin cunoscute în istoria Bucureştiului şi a învăţământului românesc. De numele ei se leagă prima şcoală de fete în limba română, înfiinţată în 1843 şi susţinută din banii proprii.
A.N.R. fototecă
Elisabeta (Safta) Cantacuzino-Paşcanu s-a născut în 1805, fiind fiica Elenei Brâncoveanu (1787-1809), stră-strănepoata domnitorului Constantin Brâncoveanu (1688-1714) şi a marelui spătar moldovean Grigore Cantacuzino-Paşcanu (1779-1808). Elisabeta Ştirbey îi era nepoată marelui ban de Craiova, Grigore Brâncoveanu (1770 - 1832), ultimul descendent pe linie masculină ce a purtat numele Brâncoveanu. Elisabeta se căsătoreşte cu Barbu Ştirbey în 1821 la Braşov si revin în Muntenia în 1825, stabilindu-se în casa de pe Calea Mogoşoaei, devenit mai târziu palat domnesc Ştirbey. Domnul Barbu Ştirbey (1849-1853, 1854-1856) a fost şi el întemeietorul Pensionatului domnesc de fete (precursorul Şcolii centrale de fete) prin decretul din 1851.
De la nepoata sa, Elisa Ştirbey Brătianu (1870-1957) aflăm că ”Tot
dânsa a înfiinţat pe cheltuiala sa şi prima şcoală de fete din
Bucureşti, în Calea Rahovei, şcoală care şi astăzi îi poartă numele.”
(probabil însemnări până în al doilea război publicate în Elisa
Brătianu, I.C.Brătianu, Memorii involuntare, Ed.Oscar Print, Bucureşti,
1999, p.43)
Nu ştim cu certitudine care a fost prima adresă sau clădire ce a
găzduit şcoala înfiinţată de marea vorniceasă Ştirbey. Putem presupune
că şi-a avut începuturile în Hanul Şerban Vodă : (...) în acest han şi
cu binecuvântarea stareţului de la Cotroceni, doamna Elisabeta Ştirbei
fondase în 1843 un cămin pentru 100 de fete sărace, o prefigurare a
Azilului Elena Doamna, de mai târziu.” (Emanuel Bădescu)
Dintr-un periodic de epocă din martie 1871 rezumăm: ”Actu de donatiune.
Prin care noi, Elisabeta Stirbey Domna, din liber'a nostra vointia şi
neinfluintiata de nimeni, dâmu immediatu in deplin'a proprietate
institutului de fete infiintatu de noi in Bucuresci, si care porta
denumirea de ”Institutulu Elisabethan” casele nostre cu loculu loru din
orasiului Bucuresci, strad'a Caliti, in care se gasesce asta-di acelu
institutu, precum si jumetate din mosî'a nostra Elisabeta din judetiulu
Teleorman. Acestu institutu de fete va porta in viitoriu denumirea de:
”Institutulu Elisabeta Domna”. ” (Familia, anul VII, martie 1871, p.
130)
Podul Calicilor este vechea denumire a Căii Rahovei, şcoala se află
astăzi pe strada Justiţiei la numărul 55, alegerea locului poate fi pusă
în legătură cu proprietăţile familiei Grigore şi Safta Brâncoveanu, pe
care se ridicase Spitalul Brâncovenesc la 1835, azilul şi Biserica
Domniţa Bălaşa. În aceeaşi zonă se găseau şi proprietăţi ale familiei
Fotache Ştirbei (? - 1828), ctitorul bisericii Sf.Ilie Rahova.
Exemplul oferit de prima şcoală de fete a fost imediat urmat de
înfiinţarea altora în sectoarele bucureştene după cum aflăm dintr-o
scrisoare publicată în 1885: ” Acesta şcolă continuă mai mulţi ani, când
urmaşii familiei Brancovean, consângeni cu familia Stirbey, deschiseră
după modelul şcolei Stirbey in tote colorile Bucurescilor câte o şcolă
de fete unde se făcură profesore cele mai multe din fetele ce terminase
înveţăturile in şcola Stirbey”. (Familia, anul XXI, nr. 27, iulie 1885,
p.322) Tot cu această ocazie aflăm de implicarea directă a doamnei ce le
arăta fetelor lucrul de mână. Dorinţa ei a fost de a lăsa şcoala în
îngrijirea fiului ei, Alexandru B. Ştirbey (1837-1895).
Revenind la istoricul şcolii din str. Justiţiei nr. 55, cercetarea din
arhive a scos la lumină mai multe construcţii pe acea proprietate
Ştirbey. Primul dosar (A.N.D.M.B., fond P.M.B. tehnic, dosar 22/ 1876,
f. 272) identificat datează din august 1876, clădirea situată în str.
Craiovei la nr. 64, suburbia bisericii Albe-Postăvaru, culoarea de verde
la acea dată, fiind condusă de un domn Limburg si având nevoie de
reparaţii ale tencuielii şi învelitorii. În 1882 acelaşi director cere să facă reparaţii mici pe timpul verii. (A.N.D.M.B., fond P.M.B. tehnic, dosar 16/1882, p. 278).În 1895 de şcoală se îngrijea prinţul Dimitrie B. Ştirbey, fratele
prinţului Alexandru B.Ştirbey, adresa fiind Calea Rahovei nr. 76 colţ cu
Justiţiei. Cererea de reparaţii din iunie solicitată de inginerul M.
Anatoly nu este aprobată pentru că se votase deja o aliniere a străzii
Justiţiei ce presupunea dărâmarea clădirii şcolii. În 19 iulie are loc
expropierea a 19.10 m.p. pentru suma de 25.000 lei, şcoala primind 86.30
m.p. pentru noua clădire pe str.Justiţiei. (A.N.D.M.B., fond P.M.B.
tehnic, dosar 120/ 1895)
Casa directoarei
La 24 iulie 1895 epitropia prinţului Ştirbey cere autorizaţie de
construcţie pentru un nou local la 6 metri distanţă de noua aliniere a
străzii Justiţiei, fiind propusă o clădire parter, de zid masiv,
acoperită cu metal. Se mai cere şi autorizaţie de reparaţii radicale
pentru faţadele vechiului local şi pentru împrejmuirea locului cu grilaj
de fier. (A.N.D.M.B., fond P.M.B. tehnic, dosar 1035/1895) La acea
dată, şcoala oferea cursuri primare, spaţiile indicate în plan indicând 4
clase, o garderobă şi un hol.
În 1912 se construieşte o locuinţă parter pentru institutoarele şcolii
după planurile conductorului I. Călugăreanu, ţinându-se foarte mult de
seama de stilul faţadei realizate în 1895, singurele detalii fiind
ancadramentele ferestrelor şi intrării principale. Această construcţie
există şi astăzi, după 100 de ani.
În iulie 1930 arhitectul Statie Ciortan depune cerere pentru
supraetajarea clădirii şcolii aprobate în iulie 1895 (Arhiva Primăriei
Bucureşti, III Albastru, dosar 342/1930). Pe ştampila ce apare pe
documentele din dosar se menţionează că „Aşezământul cultural Ştirbey
Doamna” se află sub înaltul patronaj al prinţului Barbu A. Ştirbey
(1872-1946), fiul cel mare al lui Alexandru B. Ştirbey si nepotul
Doamnei Elisabeta. Şcoala are clase atât primare cât şi gimnaziale,
fiind necesare extinderea spaţiului de cursuri, o parte din contribuţia
financiară fiind din partea părinţilor elevelor deoarece pierduse după
reforma agrară veniturile moşiei lăsate de fosta doamnă Ştirbey. Etajul
este compus din 4 clase, un vestibul şi o cancelarie.
Arhitectul
Ciortan include la dosar şi faţada vechii şcoli din 1895 care prezintă
modificări la nivelul ferestrelor, mult lărgite, şi a ancadramentelor
acestora şi a uşii principale care sunt în arc rotund cu o decoraţie
împletită. Aceste sunt păstrate întocmai, faţada noului etaj prezentând
ancadramente dreptunghiulare, un pervaz sub fiecare fereastră, un balcon
central deasupra intrării principale peste care se află inscripţia
„Aşezământul Ştirbei Doamna”, astăzi dispărut, o cornişă cu un brâu
decorat în piatră.
Planul
de situaţie arată locuinţa directoarei (fostă a institutoarelor), o
toaletă ataşată şcolii în partea din spate pe stânga şi dependinţe în
spate pe latura dreaptă lângă gardul ce desparte proprietatea de cea
vecină.
Din
păcate, în prezent prima şcoală de fete a căzut în uitare şi în
paragină, ca de altfel multe clădiri pe strada Justiţiei. Să nu uităm
totuşi exemplul celei care a sprijinit înfiinţarea acestui edificiu la
1843 şi de strădania profesoarelor ce s-au ostenit decenii la rând.
Proiect co-finanțat de 
.bmp)
